Blogu' lu' Peste

Batalia genelor - DISC ONE

2008-08-01T14:57:00.006+03:00

Intotdeauna m-am intrebat daca seman mai mult cu mama sau cu tata. Subiectul e clasic printre rude/ cunostinte atunci cand esti la o varsta frageda. Pe masura ce m-am copt, insa, am inceput sa imi pun singur intrebarea asta.

In adolescenta eram ferm convins ca tata a venit cu pachetul dominant la conceptie. Inteleg de ce. Pe vremea aia ma concentram mai degraba pe ascpectul fizic decat pe cel psihic. Iar din punct de vedere fizic sunt o copie infidela a tatalui meu, cu toate micile defecte care au venit la pachet impreuna cu parul albit timpuriu - reumatism acut in liceu (din fericire tratabil si tratat), tendinta de ingrasare (netratabila, dar pe care inca o mai tin in lat) sau suflul sistolic ventricular (care desi e legat de miocard, nu este o afectiune grava).

Mai tarziu, dupa ce am introdus in ecuatie si pachetul genetic mostenit de fratele meu, mi-am dat seama ca de fapt doar fizicul l-am luat de la tata. Restul trasaturilor, mai putin fizice, pare ca le-as fi luat de la mama. Fratele meu mostenind mai degraba invers cele doua tipuri de trasaturi. Trebuie inteles insa ca vorbesc in termeni relativi, estimativi. Genetica este o stiinta a probabilitatilor, precum si mostenirea genetica este o realitate ce tine de sorti, mai degraba decat de formule exacte. Tipurile de gene - dominante si recesive - doar influenteaza aceste probabilitati. Singurele cazuri in care poti fi sigur ca vei :) mosteni una sunt atunci cand ambii parinti au aceeasi gena in dublu exemplar sau unul dintre parintii tai are o gena dominanta "in dublu exemplar".

Acum ma aflu in plina faza a 3-a legata de aceste aspecte genetice. Chiar daca realizam in anumite momente ale vietii noastre ca semanam mai mult cu unul dintre parinti, sansele sunt foarte mici sa fi mostenit trasaturi de la unul singur. De exemplu, desi am mostenit multe trasaturi fizice de la tatal meu, flexibilitatea sporita a degetelor mari de la mana este marca mamei mele, fara nici cea mai mica urma de indoiala. Observati-ma cu atentie atunci cand va arat semnul de OK cu degetul mare ridicat si celelalte stranse.

Pe scurt, cred ca mostenim o gramada foarte mare de gene de la ambii parinti. Dupa ce au loc bataliile cu rezultat aproape garantat dintre genele recesive si genele dominante, incepe o noua batalie - mult mai interesanta, mai greu de prognozat si de foarte lunga durata; arbitrata si uneori chiar influnetata de un o a treia tabara - educatia (care vine, culmea, de cele mai multe ori si in cea mai mare parte, tot de la parinti) si influenta societatii/ mediului/ anturajului.

Intr-o incercare de a scoate aceasta expunere din sfera geneticii si a o transforma intr-o parabola chiar si asa ipotetica, ganditi-va ce ar insemna ca un barbat si o femeie, cea mai incompatibila pereche posibila, sa faca un copil. Un copil care sa le mosteneasca genele si care sa se trezeasca in adolescenta ca orice decizie pe care trebuie sa o ia este rezultatul unor indelungi prelegeri interioare, adevarate procese juridice, cu avocati, martori, juriu si judecatori. Asta pentru ca a mostenit, printre altele, gene care pur si simplu se bat cap in cap.

Sau poate mai degraba maturitatea e perioada in care ne dam mai bine seama - in adolescenta batalia e putin mai simpla: nu vrem sa facem ce vor parintii, vrem sa facem ce vrem noi. Adica, in concluzie, le repetam greselile, dintr-un motiv foarte simplu: cu ceva ani in urma am primit, tot de la ei, chimic, nu verbal, o predispozitie genetica de a face exact aceleasi greseli pe care le-au facut (sau au fost predispusi sa le faca) si ei in tinerete.

OK, veti spune ca asa cum nu se poate sa mostenesti si ochi albastri si caprui (cu cateva mici exceptii), asa nu poti mosteni nici predispozitii contrarii. Sa fii, de exemplu, si zgarcit si darnic in acelasi timp. Sunt de acord. Insa eu ma refer la bataliile dintre gene de factura diferita, nu care tin de aceeasi trasatura - pentru ca batalia aia e rezolvata in primele luni din cele 9 ale vietii de dinaintea primei noastre zile de nastere. Sa presupunem ca acel copil din parabola noastra ipotetica devine matur si descopera ca a mostenit teama exagerata de singuratate a mamei sale si nevoia continua de noutate sentimentala a bunicului dinspre tata :). Ce va alege? O relatie stabila sau o viata de trubadur? Sa ramana alaturi de partenerul care aproape ca e gata sa ii propuna pasul cel mare sau sa zboare cu mai noul sosit pretendent la sufletul sau?

(va urma)

Dirt'n'Roll

2008-06-25T18:17:00.020+03:00

O posibila conversatie banala, dintr-o zi posibila zi ca oricare alta. Numele sunt fictive, orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.

The Event Manager(ess): Salutare! ### Maine seara, pe la 19:00, iesim in Herastrau. Va astept cu role / biciclete / placi / pantofi sport… fiecare acompaniat de zambete de diverse tipuri :) ### Spor in toate! ### {The Event Manager(ess)} [N.A. Fantastica fata asta :)]

The Flower: Multumesc pt invitatie, dar eu nu pot sa vin saptamana asta si nici cealalta! Ne reauzim dupa ce ma intorc din concediu. ### Pupici

The Light: Nici eu nu reusesc sa ajung la role! ### Pupici, ### {The Light}

The Teacher: Dragilor, din pacate nici eu nu pot veni astazi, din motive de festivitati de absolvire si baluri baluri (termina si doua generatii odata anul asta :) ### Distractie placuta, pe saptamana viitoare, {The Teacher}

The Merry: E lasa {The Teacher}, ca sunt sigura ca o sa petreci mai bine la bal decat pe role, cu atati studenti si mai ales studente :). ### Distractie placuta, ### {The Merry}

The Pimp: You dirty ... :)

The Teacher: :D Ihim... :))

The Flower: Ce mai comentati atata, stim noi ca va place...dirty...:) [N.A. No comment :)]

The Merry: :)) Bravo

The Teacher: Yeah baby... grrr... :))

The Pimp: Ce floricica oi fi tu de te transpui asa de usor intr-un aparator al curentului dirty ... nu stiu. ### Una dirty banuiesc :-)))) ### Si da, ne place ... dar pe fata (a se citi fatis) (si pe spate, de fapt), nu pe mail ... ### In loc de va pup ... va trag un sarut umed pe colt de spranceana - mai mult pe {Event Manager(ess)} (care o sa-l primeasca si in realitate :P) si mai putin pe {The Teacher} - Hai Noroc - fredonand o bine-cunocuta bucata a unui bine-cunoscut rege al pop-ului, dedicata unei binecunoscute dive dirty, tiza unei alte bine-cunoscute bucatele din {The Nest} ... si ea dirty, daca ar fi sa ma intrebati pe mine, dar foarte-foarte zgarcita :-)
...
Hey Baby Do What You Want
I'll Be Your Night Lovin' Thing
I'll Be The Freak You Can Taunt
And I Don't Care What You Say
I Want To Go Too Far
I'll Be Your Everything
If You Make Me A Star

The Teacher: Era bancul ala, care se termina cu "un rocker adevarat nu se sterge niciodata la fund"... asa si cu astia dirty: niste adevarati dirty se pupa si intre ei hahaha :-))) ### De unde se vede treaba ca nu sunt chiar un adevarat dirty... :p

The Flower: Dragilor, ### Dirty poata sa includa si foarte multa ciocolata sau sampanie. In plus pe noi fetele nu ne deranjeaza niciodata sa ne pupam intre noi. Oare asta ne face dirty? [N.A. Din nou - No comment :-)]

The Student(ess): Dragilor, ### Eu abia ce am venit de la acea festivitate de care zice {The Teacher}. unde da, a fost multa lume…multe studente si pentru {The Teacher} cred ca multe “strangaturi” de mana si gura inclestata de la atat zambit :) ### Anyway ideea e ca am picat acum in toiul discutiei asteia..si ma intreb ..asa de mult am lipsit de la role..de s-a ajuns aici? ..de am ajuns Dirty si foarte-foarte zgarcita {The Student(ess)} :) si nici nu pot sa ma apar ca nu pot veni nici azi...dar ma revansez eu :P ### Have fun! S### i..{The Teacher}, cred ca de fapt e ... niste adevarati gay..se pupa intre ei :) ### {The Student(ess)} [N.A. Nu a zis ca nu ar fi :-)]

The Teacher: Culmea e ca (in general) si barbatilor le place sa se uite la doua fete pupandu-se (cine e mai dirty aici?) ### Si uite-asa ajungem la o tema interesanta de cercetare (fundamentala, nu de piata): definirea conceptului "dirty".... :)) [N.A. Nu se dezminte]

The Merry: O Doamne ............. [N.A. Nu e cel mai bun moment pentru o discutie religioasa ... dar fetele gasesc tot felul de motive/momente nepotrivite sa o faca ... mai putin frantuzoaicele ... ele au ceva cu (O) La La !]

The Pimp: So ... ### Dirtiness is in the Eye of the Beholder? ... sau ... I came I saw I was Dirty ... sau It Takes Two to Be Dirty ### Cu alte cuvinte ... cine e mai Dirty - spectatorul, artistul sau amandoi deopotriva?

The Student(ess): Ce atata filosofie? Eu zic ca e dirty ala care nu se spala...singur:) ### Iar cine e mai dirty dintre spectator sau artist? Eu zic ca spectatorul. Ca el priveste, isi imagineaza, fantasize, artistul doar performeaza:) nu?:P [N.A. Eu zic ca e mai degraba artista]

The Teacher: [N.A. - nu se dezminte din nou] Va ajuta sa va spun ca e o chestiune mediata cultural? ### Ca pupatul pe gura e o chestiune naturala in unele culturi (inclusiv la barbati), in timp ce la altele este o chestiune dezgustatoare (brrr...)? ### Stiati ca in Belgia, partea franceza (Louvain-la-Neuve, experienta proprie), barbatii nu se saluta cu strangere de mana ci... pupandu-se? ### E adevarat, pe obraz, insa belgienii din partea flamanda sunt absolut siderati cand vad astfel de exhibitii... :)

Si pentru ca s-a lasat cu o discutie nu numai filozofica, dar si statistica, va invit sa completati primul Poll din acest Blog - Which side of DIRTY are you on? si apoi pe cel de al doilea - Which is the DIRTIEST of them all?; si, de ce nu - si pe al 3-lea ... :)))) - Which kind of DIRTY DIANA is The Student(ess)?; a inceput sa imi placa ... LET'S FIGHT!

Măi! ...

2008-04-18T18:09:00.005+03:00

Măi! ...

Trece luna si nu apuc sa scriu pe blog. Chiar si acum dau sa inchid fereastra, ca mai ca nu as scrie asa, in graba, dupa cum imi permite programul ...

Măi! ... Stai asa ... nu inchide nici o fereastra ... scrie si tu ceva acolo, ce iti trece prin cap. Orice sa ii faca cuiva placere sa citeasca ... sau sa iti placa tie peste 10 ani ... N-ai timp, fa o sinteza ...

Sinteza: munca, Paris, Măi! ..., ziua lui Jan, ziua lui frate-miu, El Grande Comandante, IKEA, Stuff, El Grande Comandante, ziua Alinei, Caru' cu Bere, ziua Luminitei, ziua lui Ovidiu, restaurant chinezesc, El Grande Comandante, alergare, alergare, alergare, raceala, tratament, alt tratament, audiograma, control periodic, mancare buna si facuta cu drag, munca ...

Măi! ... Măi! ... stai putin, nu se mai intelege nimic ... detaliaza si tu putin ...

Nu mai stau, ma intorc la extreme ...

Măi! ...

Pesterile din viata mea

2008-03-24T12:39:00.006+02:00

Cand am plecat din GfK colegul meu Andi a tinut sa marcheze momentul enuntand una din teoriile mele legate de pesteri. Si anume ca, in momente de restriste sufleteasca, femeile prefera sa isi imparta suferinta, pentru a o diminua, pe cand barbatii, in acelasi scop, se retrag intr-o pestera unde si-o comprima. Trageti voi singuri conzluziile legate de avantajele si dezavantajele fiecarei metode.

Inainte de toate tin sa mentionez ca aceasta teorie nu este una personala, este una imprumutata dintr-o carte pe care am incercat sa o citesc acum ceva timp: Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus - sau invers. O carte care incepe foarte bine, dar se termina dezastruos. Asta pentru ca, desi initiativa autorului de a intari partea teoretica cu exemple din viata de zi cu zi a pacientilor sai este laudabila, pacientii lui au fost si sunt americani - iar reactia noastra la intamplarile lor este una de neintelegere si de a-i considera prosti. Nu pe buna dreptate, dar intr-o cat se poate de legitima aparare. Eu unul nu am reusit sa o termin.

Da, imi plac pesterile. In fiecare an astept sa merg in Apuseni sa mai intru in una, sa ma imbrac in umbra, racoarea, prospetimea ei. Sa ma infasor in peretii ei stramti, in intunericul ei pur, in linistea ei care iti da fiori de placere cu fiecare bataie de inima; sa strang in jurul meu toate lucrurile astea "pesteresti" si sa fiu, macar cateva minute, doar eu cu mine. Cred ca asta caut acolo. Ma caut pe mine, rupt de orice factor extern, in forma pura, concentrat 100%. Asta imi ofera mie pestera aceea din Apuseni, aparent neprimitoare. 3 minute in care sa fiu doar cu mine, lipsit de orice influenta externa.

Nu cred ca am realizat diferenta dintre sunet si zgomot, pana cand nu am ascultat susurul apei proaspat evadata din stanca in cel mai indepartat colt al unei pesteri. Si nici adevaratul sunet al gandurilor mele.

Ma consider o persoana sociabila si sper ca si cei din jurul meu gandesc acelasi lucru. Apreciez avantajele vietii de turma, imi place sa am cat mai multi prieteni cu care sa impart cat mai multe momente intense sau relaxante, bune sau mai putin bune. Dar nimic nu ma incarca mai mult decat cele 3 minute petrecute intr-o pestera dintr-o coasta de munte din indepartatul Apuseni.

Si pentru ca sunt doar 3 minute si restul sunt peste 500,000 intr-un an, cred ca mi-am construit in jurul meu tot felul de aproape-pesteri mai accesibile in care sa retraiesc cele 3 minute din nou si din nou, nu la fel de eficient, nici la fel de autentic insa in exact acelasi scop. Incerc o clasificare, in ordinea gradului de izolare (perceputa) pe care mi-l ofera. Masina e cu siguranta pe primul loc. Acum imi explic de ce mi-am luat mai intai masina si apoi casa :). Acasa (in garsoniera din Titulescu) e pe locul 2. Desi mai retrasa, ramane pe locul 2, pentru ca cu masina ma identific, cu ea ma pot imbraca ca o parte din mine, ea este o parte separata din mine - casa ramane o constructie de beton si BCA intre multe altele.

Cred ca mai sunt si altele, insa astea 2 sunt cele mai importante, dintre aproape-pesteri. Mai e una, usor neclasificabila. Pe care insa mai degraba o caut, decat o am. Locul l-am identificat, ce caut acum e o modalitate prin care sa pot vedea in el toate sau macar o parte din trasaturile pesterii-pestera din Apuseni. Liniste, non-posesivitate, acceptare, intelegere muta, intimitate, capacitatea mea de a-l privi ca pe o parte din mine, capacitatea lui de a se face si a se lasa privit ca pe o parte din mine, incredere afectiva, siguranta afectiva etc. etc. etc.

Da, stiu, e greu de concurat cu pestera-pestera. Dar se poate. Si aproape ca reuseste atunci cand doarme :). Si mai e timp ...

Fericirea-i la bursa ...

2008-03-03T13:27:00.002+02:00

Bine a mai zis, fara sa vrea, cine a zis ... "Fericirea-i la bursa ... "/ "Dar nici pe-aia n-o am ... ". Domnii de la Vama Veche se refereau la alta bursa, pe care nici eu n-am avut-o niciodata. Mi-a placut intotdeauna sa fiu cat mai aproape de linia aia nenorocita, dar intotdeuna sub ea.

Pe bursa cealalta nu am jucat niciodata, desi am terminat Banci si Burse si de Valori. Si mai sunt si licentiat. Nu e bai ... de ar fi asta singurul lucru pe care l-am invatat si nu mi-a folosit la nimic. Partea mai proasta este ca ne-au bagat in cap o gramada de reguli si de produse bursiere si nu ne-au invatat ce era mai important. O regula de aur a bursei si nu numai a ei. Daca joci (pe bursa) vei si castiga, vei si pierde.

Bursa e diferita de loto. La loto se intampla foarte rar sa castigi dar, daca esti baiat destept, e relativ usor sa nu pierzi ce ai castigat. Pe bursa castigi mai des, dar castigurile sunt foarte volatile. Asta daca joci in continuare.

Si pe bursa vietii nu ai cum sa te opresti, sa nu mai joci. Sau ai cum, dar nu mai are nici un farmec. In viata sa traiesti inseamna sa joci. Si invers. Cine crede ca poate fenta regula asta, ori e prea tanar, ori se crede mai "batran" (a se citi istet) decat e.

Partea buna cu bursa asta a vietii este ca atunci cand pierzi tot, materialul de investit se regenereaza, usor, de fiecare data, chiar daca atunci cand suntem "on the bottom" credem ca suntem pierduti definitiv si ca nu vom mai investi niciodata. Partea proasta (si asta se intampla si la bursa de valori) este ca cu cat detii mai mult, cu atat ai mai mult de pierdut. Si ai cel mai putin de pierdut exact atunci cand nu ai nimic.

Partea distractiva (aici creatorii nostri s-au distrat putin cu noi) este ca, reflex, credem ca lucrurile stau exact pe dos. Cand suntem "pe val" credem ca suntem invincibili, iar cand suntem adanc infipti in namolul de pe fundul lacului, credem ca nu vom mai castiga niciodata. Optimisti pe val, pesimisti sub val, cand, logic vorbind, ar trebui sa fim exact pe dos. Proaspat cazuti, ar trebui sa ne gandim ca nu avem decat de castigat, ca acum e cel mai prost moment sa renuntam (de parca am putea). Sus pe creasta ar trebui sa traim momentul la maxim, dar sa incepem sa ne uitam, fara sa ne fie insa frica, in jos, spre locul/ locurile unde e probabil sa cadem in orice clipa. Nu se contrazic cele doua, credeti-ma pe cuvant.

Cine spune ca ori traiesti la maxim, fara nici o girja, ori iti faci griji si esti moderat - se inseala. Parerea mea. Mie mi se pare mai fain sa merg cu peste 200 la ora atunci cand stiu ca am ABS, frane sport si airbaguri, decat cand nu am (credeti-ma, am facut-o in ambele variante). Da, stiu, e si mai fain sa inchizi ochii. Dar va rog eu, nu mai mult de 5 secunde ... ca la viteza aia in 5 secunde parcurgeti peste un sfert de kilometru :).

As mai vrea sa scriu multe despre bursa, dar nu acum. Inainte sa inchei si sa trag o linie mai mica, cred ca nu trebuie sa uitam ca suntem oameni, ca investim in oameni, ca avem prieteni, ca si prietenii sunt investitii, unele de care trebuie sa tinem cu dintii sa nu le pierdem, ca si familia (cea dintai) poate fi considerata un capital initial - ne-a fost data, dar aveti grija, orice se poate pierde pe bursa.

Gata.
________________

Am 29 de ani. Ce fac cu ei?

2008-03-03T01:37:00.004+02:00

"Long time, no see!" imi clipoceste usor nervoasa ferestruica alba cu randuri negre din blog.

"Long see, no time!" ii raspund ca sa o incurc. Am reusit. Ma reloghez. S-a cumintit.

E drept, nu am mai vazut-o de mult timp. In ultima vreme ma vad mai mult cu un al partener mai mult sau mai putin frecvent de dialog. In ultima vreme ma vad mai mult al meu suflet. Dă pe dinafară. (Sper sa imi fac la un moment dat curaj si vant sa postez pe blog si 'Dialogurile cu sufletul meu'. Dar nu e graba.)

Biologic, mai sunt 10 ore si implinesc fix 29 de ani. Mai ales anul asta, ca e an bisect si am recuperat de 4 ori cate 6 ore pe care le sarim an de an de la numaratoare.

Am avut parte de o avanpremiera extraordinara. Toata saptamana servici cat cuprinde, Vineri seara s-a meritat. Sambata servici, sambata seara s-a meritat. Duminica dimineata s-a super meritat.

Duminica la pranz primesc una bucata vizita surpriza de la mama si fratele meu. Surpriza de care am aflat accidental cu doua ore inainte. Nu-i asa ca sunt atat de simpatice femeile, cum se scapa ele fara sa vrea si strica ditamai surpriza? Mai ales pe masura ce inainteaza in varsta? Astept sa creasca si a mea. Deocamdata o ud.

Masa in oras, pupaturi, ii expediez inapoi acasa, la Bacau. A fost foarte fain ca au venit pana aici sa imi ureze toate cele bune de ziua mea si sa imi dea cadoul.

Servici 2 ore, tenis de la 9 seara, 2 ore. 1-6, 2-6, 6-1. Mai raman 5 minute, jucam un tiebreak. 7-5. Bun - am reusit sa ii luam (eu si Jan) un set lui Laur. Si un tiebreak. In sfarsit. Am daramat 2 panouri despartitoare (unul eu, unul Jan) am lasat niste sange pe teren (Jan), am plecat cu niste vanatai (eu) si niste zgura pe haine (iarasi Jan) dar s-a meritat :).

Intre timp Steaua bate CFR-ul si se relanseaza campionatul. Super :). Extragere la loto, ies 3 numere, pe 2 bilete diferite si se relanseaza ideea de credit pentru casa. Acceptabil.

Acum nu prea imi vine sa dorm. Bucurie mare pe ferestruica de mai sus, dar nu va dura mult. Am chef sa joc un Heroes, sa imi aduc aminte de tinerete.

Trag un pic de linie inainte sa pun punct.
_________________

Am facut tot ce mi-am propus sa fac anul asta pana acum. Sunt fericit. Noapte buna. Adica - "Pe cai!" :) V-am pupat!

Visinile fara samburi

2008-01-15T17:31:00.000+02:00

Am mai descoperit o poezioara de-a lui Marcus. Enjoy.

Vişinile fără sâmburi
Se mănâncă fiind singuri …
Jos în beci, pe scări, la rece;
Până-ţi trece

Foamea de singurătate.
Şi-apoi ieşi târâş, pe coate,
Sufletul întinzi spre soare
Şi te doare

C-a rămas singur o clipă.
Ochii caută în pripă,
Nu găsesc şi îi duc dorul;
Corp şi gânduri îşi iau zborul
În risipă

Spre grădină, la băncuţă.
S-o găseşti, visând tristuţă
Vişine cu sâmburi, moi,
Bune de mâncat în doi,
Pe drăguţă.

de Marcus Egandi

Un An Nou Fericit

2008-01-09T17:29:00.000+02:00

Uite a ca a sosit si anul 2008. Drept urmare va urez tututor Un An Nou fericit.

M-a intrebat cineva ce planuri mi-am facut pt 2008. Trebuie sa recunosc ca eu nu prea imi fac planuri, mai mult visez. Dar e greu de recunoscut asa ceva, asa ca mi-am fortat un pic memoria si m-am gandit ce vise le-as putea privi ca planuri pe 2008. Hai sa vedem:

- sa imi iau apartament (aici am chiar un plan, dar nu i-am urmat inca nici un pas)
- sa termin implementarea proiectului la care lucrez acum (ma refer la servici)
- sa incep sa investesc niste bani: o afacere, o firma, etc.

Si cam atat mi-am putut aduce aminte. In rest mi-am planificat sa ma bucur la maxim de orice imi va rezerva viitorul. Take the most of it, as it comes. Pentru ca eu gandesc deja movuliu. Tu ce mai astepti :p? Think Purple!

Gandeste movuliu

2008-01-08T14:23:00.000+02:00

Nu conteaza cate nuante de mov cunosti, ai vazut, ai intalnit. Oricand ti se poate intampla sa intalnesti una noua. Asa ca tine-ti ochii larg deschisi si elibereaza-ti mintea de idei preconcepute. Da-ti sansa sa fii surprins. Ai grija sa nu pierzi vreo nuanta. Gandeste movuliu sau, pe limba englezului (si nu numai a lui), Think Purple!

Zilele trecute vorbeam cu un prieten care imi spunea ca are dificultati in a se confrunta cu situatii despre care nu stie de dinainte nimic sau stie prea putine. Situatii in legatura cu care nu s-a putut "pregati". Imi dau seama ca serviciul (cu tot ce a insemnat el pana acum) m-a invatat un lucru despre viata, pe care nici una din institutiile de dinainte (familie, scoala, liceu, facultate) nu au reusit sa ma invete: nu trebuie sa te pregatesti pentru ceva anume, inainte de a te confrunta cu o situatie; important e sa te pregatesti sa fii pregatit pentru orice, atunci cand te duci sa dai piept cu situatiile.

Cu siguranta nu poti sa fii un bun vanzator sau consultant daca nu aplici regula de mai sus. Cred insa ca traind asa, ai sanse mai mari sa reusesti in orice iti propui, indiferent daca e vorba de serviciu sau pur si simplu despre viata ta de zi cu zi. Decat sa stai ore intregi sa te pregatesti pentru orice situatie ar putea aparea sau sa te stresezi in cazul in care ai sentimentul ca nu esti pregatit pentru toate variantele, mai bine trage aer in piept, ofera-ti un moment de liniste sufleteasca si du-te oriunde te duci cu capul sus si cu convingerea esti pregatit pentru orice lucru neasteptat ce ti se poate intampla.

Planifica mai putin (sau in mai putine detalii) si viseaza mai mult (sau invata sa crezi in ceea ce iti doresti). Invata sa fii spontan, nu mai juca acelasi rol in mod repetat, o sa se vada. Nu te mai ingradi de tipare, indiferent daca sunt despre tine (roluri) sau despre altii (idei preconcepute). Elibereaza-ti mintea si sufletul si lasa-le sa isi joace propriul lor rol, o sa fii surprins ce bine se pricep si originala va fi piesa. Si tine ochii deschisi. Habar nu ai cate nuante de mov ai pierdut deja. Nu iti permiti sa mai pierzi inca una. Asa ca eu iti propun sa gandesti movuliu. Negresit. Numaidecat. Fara exceptii :).

Ma-nmugur

2007-12-28T03:22:00.000+02:00

Ma-nmugur

Ma zbat, prins intre soare si pamant,
Mereu prizonier al aceluiasi gand.
De unde revin, incotro sa ma duc,
Pe langa cine sa trec, la cine s-ajung?
Ma poarta vantul, neincetat,
Ma duce, ma lasa pe un val inspumat.
Si gandul m-alearga, prin minte, prin apa,
Ma rupe, m-arunca, ma-ntreaba: „Si daca ...?”

„Si daca e ea?” ma rup, ma arunc
Si-alerg si ma zbat prin apa, prin gand,
De coama de val ... si de spuma ... m-agat cu o mana.
Cazut in genunchi, ma-ntind catre vant
Si-l rog umilit, sa sufle, sa-mi spuna
Sa-mi duc, sa-mi revin, sa trec sau s-ajung.
Ma-nmugur si sper, liber de gand;
Zambesc catre soare si-mi plang in pamant.

Ma-nmugur si cresc si-mi creste din suflet
Tulpina speranta si frunze dorinte.
...
de Marcus Egandi

Noi

2007-12-28T03:12:00.000+02:00

Noi

Stăm amândoi sub ferestrele stinse,
Unul din noi are lacrimi aprinse,
Stăm amândoi la margini de lume,
Care din noi a rămas fără nume?

Care din noi a-nvăţat să regrete,
Care din doi are dreptul s-aştepte…
Stăm amândoi pe o stradă pustie,
Amândoi trişti, într-o lume târzie,

Stăm amândoi condamnaţi la tăcere,
Şi tu şi eu cu aceiaşi durere,
Stăm amândoi şi nu trece nimeni,
Luna şi noi şi bezna din inimi!

... de Adrian Paparuz

Intoarce-te

2007-12-28T03:04:00.000+02:00

Si pentru ca tot suntem la capitolul 'Artistice', va mai pun doua-trei poezii, dintr-o cu totul alta sfera, dar care imi sunt la fel de dragi.

Intoarce-te

Repeta-mi c-ai sa pleci,
E noapte si e moarte.
Cuvintele-mi sunt reci,
Pierdute-n pasapoarte.
Am inima-n carlig,
E pusa la pastrare.
Ma caut si ma strig,
Ma musc si nu ma doare.

Cu ochiul orb privesc
Cum imi asculti tacerea.
Nu-mi spune "te iubesc",
Respecta-mi mut durerea
Pe care nu o simt
Decat cand smulgi din mine
Bucati din tot ce sunt
Si le inghiti in tine.

Si stiu ca pleci cu ele
Rapindu-mi intregirea,
Iar eu, doar os si piele,
Iimi urlu fericirea.
Repeta-mi c-ai sa pleci,
Dezgroapa-ma din tine.
Intoarce-te cand treci
Ca sa te iei din mine.

... de anca_si-atat

Primavara, unde esti?

2007-12-28T02:49:00.000+02:00

Stiu ca e mult prea devreme sa cantam acest anotimp, insa nu ma pot abtine (iarasi probleme cu abstinenta) sa nu postez una dintre poeziile mele preferate, Primavara lui Toparceanu. Poezia asta, pe cuvantul meu, nu numai suna bine, ci si miroase bine. Enjoy!

Primăvară

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture...
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele...
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

... de George Toparceanu

Preacurvesc, deci exist

2007-12-27T17:00:00.000+02:00

"P7. Sa nu preacurvesti!". Astfel suna porunca a 7-a, asa cum i-a dat Forward Moise catre israeliti. Sa nu preacurvesti ... Asta inseamna ca sa curvesti e OK, cu preacurvitul are Dansul o problema. Mult mi-a trebuit sa ma prind cum stau treburile. Acum ca m-am luminat nu pot decat sa dau Reply All si sa va scriu: "Re: P7. Deci sa curvesti e OK. Sa preacurvesti nu e OK. Caci de vei preacurvi, nu vei mai fi preafericit." Ce bine ca nu m-a atras niciodata prea mult preafericirea. Asta inseamna ca pot sa preacurvesc in liniste.

Acum, la modul cel mai serios, sa zicem ca as fi avut vreun interes sa respect intru totul aceasta porunca: cred ca mai aveam vreo sansa (mica, zic eu) inainte sa apara Isus. Pana la Acesta, lucrurile pareau cat de cat in regula:

- fara sex (a se citi orice fel de atingere mai patimasa) pana la casatorie - pentru femei sunt foarte clar si de mai multe ori specificate atat regulile cat si pedepsele; pentru barbati trebuie sa deduci: burlac fiind, daca te culcai cu femeia altuia se numea preacurvire, daca era vaduva sau "lasata" se numea preacurvire, daca era virgina si nelogodita se numa ca inlesnesti preacurvirea; singura exceptie nespecificata in Biblie, singura sansa sa te culci cu mai mult de un partener intr-o viata este acordata doar barbatilor si doar in cazul in care raman vaduvi si a doua/ enspea partenera e tot virgina si nelogodita,
- fara partide neconsimtite de ambii parteneri,
- partenerii sa fie doar doi si musai de sexe diferite,
- iar dupa casatorie, doar cu a ta/ al tau, in nici un caz cu a/al altuia/ alteia.

Bun. Complet nedezirabil dar partial realizabil. Asta pana cand, urmand principiul "oul e mai destept decat gaina", nu mai demult de doua mii si ceva de ani, vine Isus si iata ce glasuieste noroadelor (adica multimilor) ce il urmau peste tot, ca americanii pe Forrest Gump in filmul cu acelasi nume: "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: „Sa nu preacurvesti.”. Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui. Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale, si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. Daca mana ta cea dreapta te face sa cazi in pacat, taie-o si leapada-o de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale, si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena."

Bai, eu zic ca Isus a fost un tip foarte destept, dar care a vorbit prea mult si nu a lasat scris nimic. Drept urmare au scris altii pentru el si asa l-au mai tradus si adaptat ca cu greu mai poti acum sa mai desprinzi din Biblie ceva din istetimea autorului original.

Pai bine mai oamenilor, voi astia de v-a chinuit talentul cand ati scris Ce ati scris, daca Dumnezeu chiar ar fi vrut sa fim atat de abstinenti, ne facea naibii de la inceput niste robotei din tinichea si ne lasa sa colindam pamantul urmand programele si softulete bine puse la punct cu upgrade-uri din 100 in 100 de ani si cu asta basta. Fara liber arbitru, fara sentimente, fara dorinte, doar tabla, sticla si ceva material izolant, sa nu ni se scurtcircuiteze legaturile neuronale ale creierului pozitronic. Eu zic ca daca asta si-ar fi dorit si am iesit ce am iesit, se trezea El frumos in a 7-a zi foarte de dimineata, stergea tot si o lua de la capat.

Mai, pai chiar si roboteii aia din tabla, sticla si material izolant si-ar mai fi dorit din cand in cand sa isi duca stecherul la priza sa isi mai incarce bateriile. Asta pana se gaseau unii dintre ei cu mai multa sticla decat metal sa scrie un Manual de Functionare in care sa specifice ca:

- nici un robotel nu are voie sa isi bage stecherul intr-o priza pana cand cuplajul nu este aprobat si inregistrat de catre si la Hub-ul Oficial al Cuplajelor,
- priza trebuie musai sa fie la prima folosire; acest fapt va fi garantat de catre producatorul prizei iar dovezile ce sustin acest fapt vor fi trimise de catre acesta la HOC, dupa prima folosire,
- in cazul in care exista plangeri legate de "virginitatea prizei", acestea vor fi depuse la HOC de catre robotelul inselat. Daca plangerile se dovedesc a fi fondate, priza va fi scurcicuitata si batuta cu pietre. Daca plangerile se dovedesc a fi nefondate, robotelul va fi batut cu pietre si va fi obligat sa pastreze priza pana la iesirea din functiune a unuia dintre ei,
- roboteii nu au voie sa se conecteze la prizele altora. Motive precum "a scanteiat si nu m-am mai putut abtine" sau "era acelasi tip si am crezut ca e priza mea" nu vor fi acceptate de catre instanta HOC,
- roboteii nu au voie sa se incarce unul de la celalalt si nici sa se cupleze, serial sau paralel, la mai mult de o priza,
- si, in ultimul rand, dar cel mai important: Robotei! Pentru siguranta voastra si a intregii retele, nu udati prizele inainte de folosire!!! :)

Oricum robotel, nerobotel, recunosc, daca vreti voi si cu capul in pamant, ca nu am respectat si ca nu voi respecta, partial, comanda, pardon, porunca a 7-a. Eu cel fara de tabla si fara de sticla, doar ceva material izolant si in rest carne pacatoasa, eu cel care nu crede in viata voastra de apoi, ci in viata mea de dinainte, exist in viata asta ca sa ispasesc pedepse si ca sa ridic recompense. Cu accent pe ultima parte.

Exist ca sa fac excese, ca sa doresc, ca sa simt, ca sa traiesc. Drept urmare ma voi aseza la dreapta lui Descartes si voi scrie aici, ca sa ramana scris, negru pe alb, "Preacurvesc, deci exist!" sau, daca vreti voi ... "Moechor, ergo sum!".

Viata de dinainte

2007-12-27T15:55:00.000+02:00

Exista cel putin o religie in lumea asta, una de care sunt mai aproape decat mi-as dori, care propovaduieste abstinenta. Si nu numai: interzice excesele, interzice preacurvirea (care, contrar a ceea ce credeti voi, nu e un exces - cititi Matei (Noul Testament), Capitolul 5), chiar indeamna la un masochism social, sexual si de oricare alt tip vreti voi.

Si care e recompensa cu care ne imbie sa ii urmam calea? Viata de apoi. "Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturaţi!" Serios?

Eu daca ar fi sa cred in viata de apoi, as crede ca de fapt o traim chiar in acest moment. Ca o recompensa sau o pedeaspsa (sau "3. nici, nici") a unei vieti de dinainte. Cred ca lumea asta a noastra este o combinatie foarte reusita de "rai" si "iad" in care am fost trimisi sa ne ispasim pedepsele si sa ne ridicam recompensele. Si pentru ca nu am suficient curaj literar sau religios, nu voi descrie aceasta viata de dinainte, asa cum au facut inaintasii mei cu presupusa lor viata de apoi. Nici nu ma intereseaza cum era aceasta viata si nici ce am facut in ea.

Sunt aici sa platesc. Si sa fiu platit. Pedepsit si recompensat. Sunt aici, deci, sa traiesc. Si se pare ca impreuna cu sutul in fund teleportator pe care l-am primit in lumea cealalta am mai primit ceva: ceva ce noi numim liber arbitru.

Asa ca lasati-ma sa traiesc, lasati-ma sa fac excese, lasati-ma sa preacurvesc (rog iarasi sa cititi definitia inainte de comenta sau chiar de a zambi :) ). Ca eu sunt sigur ca Acela de m-a trimis aici o sa aiba El grija sa primesc nici mai mult nici mai putin decat crede El ca merit pentru rezultatele mai mult sau mai putin extraordinare ale activitatii din viata de dinainte.

Femeile din spatele volanelor DISC TWO

2007-12-27T11:52:00.000+02:00

Ma oprisem din acest articol exact atunci cand trebuia sa trec din general in particular. Ce inseamna 'acuta lipsa de toleranta a exceptiilor de la reguli' si, mai ales, ce inseamna 'nu numai'.

Ei bine, in ce priveste prima caracteristica a femeilor din spatele volanaselor, pardon, volanelor, rar vei vedea o femeie sa fie "cavaler" in trafic. Pe de alta parte ar trebui sa intelegem, e si o opozitie de termeni: femeie-cavaler. Termenul si procedeul de "cavaler in trafic" cred ca a aparut, culmea, tot datorita femeilor si volanelor lor simpatice. Totul a inceput cand primul sofer, desi fiind intr-o situatie de prioritate, a lasat prima soferita (aflata intr-o situatie mai putin "prioritara") sa intre in trafic, sa schimbe banda, sa intre pe un drum cu prioritate, etc. Nu stiu de ce a facut-o el sau de ce o facem noi acum: poate pentru ca femeile sunt mai speciale, poate pentru ca asa e frumos, poate ca asa ne dicteaza societatea, poate ca sa ne alimentam ego-ul masculin, poate din mila, ca daca nu o lasam noi sa treaca, o sa stea ore integi acolo incercand sa treaca in rand cu restul lumii, dar fara a incalca cumva vreo regula de circulatie sau sa dea, Doamne fereste, dovada de curaj (a se citi iresponsabilitate).

Partea buna e ca acest fenomen, pe care l-am numit cavalerism in trafic, a aparut si intre barbati. Nu stiu de ce, poate pentru ca ne mai place din cand in cand sa facem fapte bune, poate ca inca mai credem ca cel mai destept cedeaza primul, poate tot ca sa ne alimentam ego-ul. Efectul este insa unul cu siguranta pozitiv: fluidizarea traficului. In special atunci cand circulam in sistem "coloana" aka "senzatie majora cu 10km la ora". (Imi cer scuze celor de la BUG Mafia, insa versul "senzatie majora cu 40 la ora" s-a perimat de mult in Bucurestiul orelor 8-20).

Sa va dau un exemplu. Daca din sens opus un nene sau o tanti vrea sa fac stanga chiar in fata dvs. si in spatele ei s-a format coloana de masini care vor sa mearga inainte, lasati-l/o sa treaca. Mai ales daca aveti si dvs. coloana in spate si mai ales daca circulati intr-o coloana. Ganditi-va ca la un moment dat va veti afla in situatia celor din spatele "nenorocitului" sau "nenorocitei" care s-a gandit sa faca stanga in cel mai prost moment posibil (cand ati intarziat deja la servici, la intalnire, etc.).

Partea proasta este ca femeile se aliniaza mai greu la cavalerismul in trafic. Mai rar vezi femei care sa te lase sa iesi dintr-o parcare, sa te inscrii in circulatie sau sa intri pe un drum cu prioritate dintr-unul fara. De ce? Pai ma apropii de ceea ce vroiam sa demonstrez. Presupun ca motivul este chiar sindromul complexului femeii la volan. "De ce sa te las daca eu am prioritate, daca eu am dreptate? Crezi ca nu stiu pentru ca sunt femeie? Ei bine, hai sa iti dau o lectie de cat de multe stiu despre soferie, despre cat de buna sunt eu in spatele volanasului asta simpatic si dragut. Si daca ma superi, iti ridic si degetul din mijloc!" :)

Intr-un trafic care da, usor, usor, foarte usor, semne ca ar deveni unul cat de cat occidental (ma refer la aspectul calitativ, nu cantitativ), datorita soferilor care inteleg ca actiunile lor il pot bloca sau fluidiza, femeile, culmea - chiar ele, se alatura mai greu acestei miscari, datorita unei boli vechi, aproape comuniste peste care nu au trecut inca.

Si 'nu numai': presupun ca din acelasi motiv ingroasa parca intr-un procent mai mare randurile celor care nu au invatat inca sa respecte cateva reguli mai fine de circulatie si de buna purtare in trafic: sa nu se opreasca la semafor pe trecerea de pietoni, sa nu blocheze intersectiile, de orice tip ar fi ele, sa nu mai ocoleasca mijlocul intersectiei la virajul la stanga, sa aplice regula (din pacate nescrisa inca) fermoarului atunci cand se blocheaza un sens sau o banda de circulatie etc.

Femei sau barbati, volanase sau volanoaie, avem cu totii de invatat o lectie foarte importanta a circulatiei pe strazi sau pe trotuare. Invata sa fii civilizat, poarta-te ca atare si exact cand vei avea nevoie mai mult de asta din partea celoralti, exact atunci vei avea mai multe sanse sa primesti ceea ce iti doresti: un semn cu mana ca poti iesi din parcare, un flash scurt din faruri ca poti face stanga si sa ii fericesti pe nenorocitii din spatele tau sau 20 de claxoane sa eliberezi mai repede intersectia :) (in loc sa ramai blocat in ea).

Discutie intre doua pisici PLUS traducere

2007-12-26T21:01:00.000+02:00

Atentie. Continutul acestui articol va poate provoca accese de ras. Vizionati cu grija maxima :).

Pentru efect maxim, vizionati mai intai discutia dintre pisici pe limba lor si apoi traducerea.

NO SUBS:

Si acum traducerea. Multumim autorului necunoscut pentru dublare.

WITH SUBS:

Multumiri: Ionut, www.lacaterinca.com si YouTube.

Spontan vs. Asistat DISC TWO

2007-12-22T23:55:00.000+02:00

Zilele astea am reusit sa demontez putin Craciunul. M-am trezit de dimineata, mi-am spalat masina si am taitat-o la mare! Am luat pe drum si un prieten (o fosta colega de liceu), ca e greu sa demontezi singur un asemenea moment din an, si ne-am facut un cadou extraordinar.

Am mancat si am baut o cafeluta pe malul marii, in Eforie Nord, la restaurant Acapulco. Un restaurant pe care de altfel vi-l recomand cu mare caldura atat pentru calitatea serviciilor, cat si pentru gustul diverselor bucate pe care le serveste (traditionale, peste si alte vietuitoare oceanice in diferite forme si varietati sau mexicane).

Minus 6 grade Celsius pe plaja si apa putin cam rece, dar briza a fost extraordinara. Am observat ceva foarte interesant. Iarna la mare nu miroase a mare !!! Si plajele sunt mult mai curate si, culmea, mult mai putin ticsite. Un olandez pe care l-am intalnit in seara asta a descris peisajul ca fiind schizofrenic (pentru ca se schimba dramatic de la un anotimp la altul). Eu l-as descrie sincer foarte aerisit, linistitor, relaxant.

Am avut brad langa noi, dar nu ne-am luat privirea de la valuri decat dupa ce a cazut intunericul peste ele. Si si atunci tot puteai sa observi crestele inspumate, in bataia lunii. Am cinat de Craciun, dar in cu totul alta zi. Si nu am facut-o la munte, ci la mare.

Si, cel mai important, am facut-o 100% spontan. Va recomand calduros o astfel de iesire, in orice formula va doriti sa o faceti - stat de povesti cu gasca, o seara romantica cu iubitul/ iubita, etc. In conditiile in care drumul pana la mare echivaleaza in ore de condus cu cel pana la Sinaia, insa veti ajunge mult mai relaxati acolo, respectiv acasa, la intoarcere. Enjoy.

http://www.litoralulromanesc.ro/eforien_acapulco.htm

Sufletul pereche probabilistic DISC THREE

2007-12-19T21:10:00.000+02:00

Si pentru ca daca nu cred in anumite lucruri, nu inseamna ca nu cred deloc ... sper sa va incant urechiusele cu o melodie si un vers pe care le-am fredonat de nenumarate ori cand eram mai tanar. Se pare ca a mers ... cu siguranta am avut in multe momente din viata mea un inger pe umarul drept ... pacat ca in multe alte situatii am ascultat de umarul stang :).

Deci daca ati ales sa "start praying" ... enjoy:

Sufletul pereche probabilistic - DISC TWO

2007-12-19T12:36:00.000+02:00

Nu am vrut sa arunc o umbra de deznadejde asupra subiectului sufletului pereche. Stiu ca am exagerat in ce priveste sansele de a-l intalni, si poate ca ele sunt in realitate mai mari (la loto insa am nimerit la fix :) ). Cred ca tot acest mare subiect se rezuma nu la o problema de probabilitate, ci la una de perceptie. Si pentru ca nu vreau sa va impui capul cu chestii filozofice, o sa va dau un mic exemplu.

Daca e sa intrebi un adult la modul cel mai serios care sunt sansele sa se intalneasca anul acesta cu Adevaratul Mos Craciun, in 90% din cazuri o sa ti se raspunda ca 0%, pentru ca Mos Craciun nu exista (cel putin nu in persoana). Daca ii pui unui copil aceeasi intrebare, dupa ce isi va face un calcul sumar al raportului dintre faptele bune si faptele rele din an si va aplica un mic calcul de proportionalitate directa, iti va da un raspuns undeva intre 50% si 100%. Trageti voi singurei concluzia.

Cum ziceau fetele alea 2 extraordinare, Mariah si Whitney ...

Who knows what miracles
You can achieve
When you believe ... somehow you will
You will when you believe.

Sufletul pereche probabilistic

2007-12-18T14:52:00.001+02:00

Nu ma pot abtine sa nu postez un simplu calcul pe care l-am facut acum ceva vreme legat de sufletul pereche. Nu ma voi apuca sa il descriu, pentru ca exista mai multe teorii pe care multi dintre voi le stiti mai bine decat le stiu eu. O sa ma leg de una dintre caracteristicile lui - ca exista unul singur pentru fiecare. Si ma intreb care sunt sansele sa il intalnim. Sa trecem la partea matematica:

- Crestem artificial sansele considerand ca 1) e incarnat si 2) e de pe planeta Pamant - 6 miliarde de oameni, 3 miliarde de sex opus
- Le mai crestem putin si consideram ca nu se putea naste decat cu 10 ani inaintea noastra sau 10 ani dupa noi - mai raman vreo 850 de milioane de suflete pasibile de a fi sufletul nostru pereche.
- Concluzionam deci ca sansele sa ne intalnim sufletul pereche sunt de 1/850.000.000.

Stiti care sunt sansele sa castigi la loto premiul cel mare (sa ghicesti 6 numere din 49)? - (combinari de 49 luate cate 6) la puterea (-1), mai precis 1/13.983.816

Asta inseamna ca ai sanse de 61 de ori mai mari sa castigi la loto (jucand o singura data) decat sa iti intalnesti sufletul pereche. Ca dupa ce l-ai descoperit ... sa iti si dai seama ca el e ... aici matematica nu te mai poate ajuta cu nimic.

So stop searching ... or start praying :).

Spontan vs. Asistat

2007-12-18T11:43:00.000+02:00

Anul asta as vrea sa demontez Craciunul. Nu stiu de ce, asa imi vine. Anul asta il consider o pura inventie comerciala.

Sunt prea multe momente din an in care trebuie sa faci cadouri: Craciunul, zilele de nastere, zilele de nume, 8 Martie, 1 Martie, Mos Neculai, Ziua Indragostitilor, ziua "noastra" (de cand suntem impreuna, de cand ne-am cunoscut, de cand ne-am logodit, de cand ne-am casatorit), plecarile in excursii in tara si in strainatate. Si cred cu tarie ca toate aceste "recomandari sociale" stirbesc din spontaneitatea daruirii.

Cate cadouri mai primim pur si simplu, pentru noi, pentru ce suntem, pentru ca existam etc. ? Din ce in ce mai putine … primeste Craciunul, primeste ziua noastra, primeste 8 Martie, 1 Martie, Mos Neculai, etc. Eu exist si fara ele … si tu a fel ... eu vreau sa primesc si sa fac cadouri fara nici o ocazie … mai da-i incolo de comercianti si producatori …

Si Mos Craciun daca e asa de tare, de ce nu se ocupa ? Sta doar cu brandul in spatele unui ditamai evenimentul … si nu stie decat sa promita. Promise Gap urias – acoperit tot de noi, cei carora ni s-a promis … offf …

For English press TWO.

Noi astia, nevoiasii

2007-12-18T10:46:00.000+02:00

Sau despre paradoxul nevoii :p

Acum cateva zeci de mii de ani traiam din nevoi simple, multe dintre ele satisfacandu-le direct din natura: aer, apa, soare, mancare si o femeie faina. In ultimele mii de ani, insa, am facut tot posibilul sa diversificam cat mai mult aceste nevoi, inventand altele si altele, din ce in ce mai complexe si din ce in ce mai greu de satisfacut.

Acum lucrez mii de ore ca sa pot produce suficienta moneda de schimb pentru a-mi acoperi aceste nevoi. Si tot timpul anului tanjesc la acea saptamana, pe care sa mi-o petrec exact asa cum imi place mai mult: colindand padurile, mancand mure si band apa de izvor; iar noaptea sa stau afara, langa foc, sub luna si sub stele, si sa frang de mijloc o femeie faina.

For English press TWO.

Cadere Calorica

2007-12-15T16:58:00.000+02:00

Multumita Ancutei, care a urcat filmul produs de GfK in cadrul Teacher's Film Festival, vi-l prezint in formatul final, asa cum l-am prezentat la concurs. A fost un inceput bun, ne-am distrat de minune si am luat si o nominalizare la categoria 'Cel mai bun actor in rol principal' (3 nominalizari din 24 de filme) pentru personajul Puiu Copanescu, aka bunul meu prieten Stefan Andrei.

In ce priveste aportul meu, cel neobservabil este cel de co-scenarist (impreuna cu 3 fete foarte vesele si inspirate) iar cel observabil este de figurant, si anume mancator in trafic :).

Mai multe detalii despre concurs pe site-ul Teacher's Film Festival, unde puteti viziona si celelalte 23 de filme. va recomand castigatorii categoriei 'Cel mai bun film' - The Terminal de la Xerox si pe cei de la Edipresse, cu Film de groaza (preferatul meu din acest festival). Cei avizi de filme de amatori pot gasi pe site si cele 14 filme de anul trecut.

Enjoy!

For English press TWO.

Femeile din spatele volanelor

2007-12-14T16:18:00.000+02:00

Da, despre femei e vorba. Si nu despre cele din spatele volanaselor, ci despre cele din spatele volanelor. Nu despre toate, ci despre cateva (zeci) pe care le-am observat eu si institutul meu.

Azi dimineata in drum spre serviciu, cand am facut stanga de pe Fabrica de Glucoza inspre Dimitrie Pompei (faimoasa pseudo intersectie cvasi-semaforizata de langa Barbu Vacarescu) mi-a iesit in cale o domnisoara/ doamna intr-un Q7 care tocmai ce depasise coloana la semafor si se indrepta fioroasa (si domnisoara si masina), pe contrasens, inspre mine. Loc aveam sa trec prin dreapta dar, fie pentru ca luasem foarte tarziu curba (eram primul la coada si nu vroiam sa blochez intersectia din Barbu), fie pentru ca asa imi vine in astfel de situatii, am ramas langa axul central al strazii si am accelerat inspre ea. Ei bine, domnisoarei nu i-a venit sa creada la inceput, apoi a incetinit, abia mai apoi a oprit si exact cand am oprit cam la un metru de ea si ma pregateam sa ii fac loc incalecand bordura - ce face? Imi arata nervoasa degetul din mijloc. Nu pot decat sa ii multumesc pentru tema de gandire si pentru materialul de blog ...

Cred ca foarte multe dintre femeile din spatele volanelor sufera de complexul "femeii la volan". Da, sigur, vor spune ca noi, barbatii (de fapt doar o parte dintre ei), am dat nastere acestui fenomen. Si vor avea dreptate. Dar exista multe alte forme de a demonstra ca acest lucru nu e adevarat, decat prin a te incapatana sa o arati in trafic.

Afectate de parerea generala (cred ele) a barbatilor cum ca femeile nu au ce cauta la volan si impinse de o dorinta nebuna de a ne arata ca nu asa stau lucrurile si ca ne sunt egale si ca le suntem egali in trafic, au inceput sa se diferentieze nu numai prin gingasia condusului sau prin timiditatea manevrarii micilor sau marilor bolide ci si printr-o acuta lipsa de toleranta a exceptiilor de la reguli si nu numai.

Mai multe cand sunt mai odihnit ...

For English press TWO.