Fericirea-i la bursa ...

Bine a mai zis, fara sa vrea, cine a zis ... "Fericirea-i la bursa ... "/ "Dar nici pe-aia n-o am ... ". Domnii de la Vama Veche se refereau la alta bursa, pe care nici eu n-am avut-o niciodata. Mi-a placut intotdeauna sa fiu cat mai aproape de linia aia nenorocita, dar intotdeuna sub ea.

Pe bursa cealalta nu am jucat niciodata, desi am terminat Banci si Burse si de Valori. Si mai sunt si licentiat. Nu e bai ... de ar fi asta singurul lucru pe care l-am invatat si nu mi-a folosit la nimic. Partea mai proasta este ca ne-au bagat in cap o gramada de reguli si de produse bursiere si nu ne-au invatat ce era mai important. O regula de aur a bursei si nu numai a ei. Daca joci (pe bursa) vei si castiga, vei si pierde.

Bursa e diferita de loto. La loto se intampla foarte rar sa castigi dar, daca esti baiat destept, e relativ usor sa nu pierzi ce ai castigat. Pe bursa castigi mai des, dar castigurile sunt foarte volatile. Asta daca joci in continuare.

Si pe bursa vietii nu ai cum sa te opresti, sa nu mai joci. Sau ai cum, dar nu mai are nici un farmec. In viata sa traiesti inseamna sa joci. Si invers. Cine crede ca poate fenta regula asta, ori e prea tanar, ori se crede mai "batran" (a se citi istet) decat e.

Partea buna cu bursa asta a vietii este ca atunci cand pierzi tot, materialul de investit se regenereaza, usor, de fiecare data, chiar daca atunci cand suntem "on the bottom" credem ca suntem pierduti definitiv si ca nu vom mai investi niciodata. Partea proasta (si asta se intampla si la bursa de valori) este ca cu cat detii mai mult, cu atat ai mai mult de pierdut. Si ai cel mai putin de pierdut exact atunci cand nu ai nimic.

Partea distractiva (aici creatorii nostri s-au distrat putin cu noi) este ca, reflex, credem ca lucrurile stau exact pe dos. Cand suntem "pe val" credem ca suntem invincibili, iar cand suntem adanc infipti in namolul de pe fundul lacului, credem ca nu vom mai castiga niciodata. Optimisti pe val, pesimisti sub val, cand, logic vorbind, ar trebui sa fim exact pe dos. Proaspat cazuti, ar trebui sa ne gandim ca nu avem decat de castigat, ca acum e cel mai prost moment sa renuntam (de parca am putea). Sus pe creasta ar trebui sa traim momentul la maxim, dar sa incepem sa ne uitam, fara sa ne fie insa frica, in jos, spre locul/ locurile unde e probabil sa cadem in orice clipa. Nu se contrazic cele doua, credeti-ma pe cuvant.

Cine spune ca ori traiesti la maxim, fara nici o girja, ori iti faci griji si esti moderat - se inseala. Parerea mea. Mie mi se pare mai fain sa merg cu peste 200 la ora atunci cand stiu ca am ABS, frane sport si airbaguri, decat cand nu am (credeti-ma, am facut-o in ambele variante). Da, stiu, e si mai fain sa inchizi ochii. Dar va rog eu, nu mai mult de 5 secunde ... ca la viteza aia in 5 secunde parcurgeti peste un sfert de kilometru :).

As mai vrea sa scriu multe despre bursa, dar nu acum. Inainte sa inchei si sa trag o linie mai mica, cred ca nu trebuie sa uitam ca suntem oameni, ca investim in oameni, ca avem prieteni, ca si prietenii sunt investitii, unele de care trebuie sa tinem cu dintii sa nu le pierdem, ca si familia (cea dintai) poate fi considerata un capital initial - ne-a fost data, dar aveti grija, orice se poate pierde pe bursa.

Gata.
________________