Visinile fara samburi

Am mai descoperit o poezioara de-a lui Marcus. Enjoy.


Vişinile fără sâmburi
Se mănâncă fiind singuri …
Jos în beci, pe scări, la rece;
Până-ţi trece

Foamea de singurătate.
Şi-apoi ieşi târâş, pe coate,
Sufletul întinzi spre soare
Şi te doare

C-a rămas singur o clipă.
Ochii caută în pripă,
Nu găsesc şi îi duc dorul;
Corp şi gânduri îşi iau zborul
În risipă

Spre grădină, la băncuţă.
S-o găseşti, visând tristuţă
Vişine cu sâmburi, moi,
Bune de mâncat în doi,
Pe drăguţă.

de Marcus Egandi